Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă ca hoitul luminând în întuneric. Nu mi se mai observă fragila mea carcasă, nici ochiul devenit mai fix şi sferic, nici zdreanţa mâinilor pe obiecte, nici mersul, inutil desfigurat de jind, – ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte, ca nimbul putregaiului sclipind. de Nina Cassian

Continuă lectura

Dorul

Dragostea mea, ancora grea, tine-ma strâns; toate ma dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Vântul cazu – – poate ca nu, dar s-a facut liniste-n cer, fara puteri, ca la-nceput. Nu mai visez pasi pe zapezi, urme de vulpi; nu mai sunt flori, sufletul lor doarme în bulbi. Singuratati… Nu mi te-arati,…

Continuă lectura